You are currently browsing the tag archive for the ‘ski’ tag.
Hello! Am promis ca voi reveni cu ceva poze facute prin Calimani, de Paste.
Am selectat cateva imagini doar, restul le puteti vedea pe flickr
Ziua 1 (sambata)
Dupa o perioada destul de incarcata si plina de nopti pierdute si de nervi facuti cu orice ocazie, am reusit sa scap putin de aceasta atmosfera nociva si am evadat cateva zile acasa la Vatra Dornei.
Nu am stat prea mult in Dorna, astfel incat desi am ajuns joi acasa, sambata am urcat in calimani, Vf Retitis (2021 m alt.).
The dream team a fost formata din: Shel Mic (si rau) + “Iubi lu paul”, Punkistu de toata merda + porbagajjjeeee (“pretena lu punkistu”), Domnul Andrei Coca (actual Herodot, viitor Nicolae Iorga), Moca, si subsemnatul.
Am plecat sambata dimineata din Vatra dornei, cu masina de la Baywatch (salvamont) care ne-a lasat in fosta exploatare miniera de sulf din Calimani.
Tura a inceput promitator. Dupa ce am impartit toate bagajele, am observat ca nu mai au cum sa incapa in rucsac 2 peturi de bere si unul de vin. Shel mic a venit rapid cu solutia: “Le bem aici bah”. Asa am si facut. Dupa ce le-am racorit(o bere si vinul), a inceput adevarata treaba cu aprox 25 de kg in spate am inceput sa urcam incet, incet spre varf. Linistea absoluta era intrerupta din cand in cand fie de punker: “Uite bah casa lu ceaushaaaascu”, sau de traditionalul “Meri la tzap!”.
Dupa mai putin de o ora de urcat, ne-am oprit la bolovanul ursului, unde s-au luat oamenii la tranta, s-a mai jupit al doilea pet de bere de care povesteam cand eram in exploatare, si apoi cu ceva mai mult spor i-am dat la deal.
Vremea era superba, zapada stralucea si noi urcam in sir indian.
Cu fiecare pas pe care il faceam , frigiderul lui Shel mic se umplea de carne, prietena dumnealui nu era tare incantata de mersul prin zapada, de scufundatul pana la genunchi si de alte aspecte de genul acesta.
Intr-un final (dupa aprox 3 ore) ajungem la cabana, unde YO8BDQ(stelica), ne asteapta cu ceai, oua rosii, si buna dispozitie.
Oamenii mananca si se culca, iar eu cu paul dam o tura la ski pe retitis sa vedem cum e zapada.
Mai spre seara, am configurat o oala de 3-4 kg de “Cocartz punkeresc” ( Alcool fiert cu sacarica si zahar ars”) si am inceput treaba.
Punkeru a cules toata salvia ce o avea prin curte, si confectiona treburi selecte, Stelica(tata), a vazut ca nu prea are cu cine face treaba si a aprins singur un foc, unde bineinteles ca am petrecut seara de inviiere cu oala de “Cocart punkeresc” din care beam cu polonicul.
Ziua 2 (duminica)
Trezirea la prima ora pe la 12.
Dupa ceva timp de acomodare cu viata pe timp de zi, ne echipam si mergem la ski.
Cornisele ne asteptau, zapada era numai buna pt free-ride, soarele ne bronza fata.
Punkeru sare primu, eu al doilea, urlam de fericire, shel mic cu Bigfoot-urile o ia usor la vale pe langa cornise.
La tura a doua Punkistu nostru sare ca animalul si dupa aterizare face doua viraje si in cap cu el, a lasat urme de suruburi in zapada.
La tura a doua am sarit cam cu morcov, nu stiu de unde a aparut, dar genunchii nu au vrut sa se stranga la piept, desi comanda a fost trimisa de creier.
Dupa Cruci, Dumnezei si alte apelative traditionale spuse la nerv, Punkistu coboara tot retitisul sa isi recupereze placa scapata la vale cu cateva momente inainte. Atat am auzit: “Placa mea baaah” si dusa a fost pana in fundul vaii.
Dupa ski, ne strangem la cabana, unde Punkistu confectioneaza o minunata zama de barabule cu carne si o friptura de zile mari.
Sa-ti traiasca Valentina bah!
Ne bagam la somnul de frumusete, ca dupa o masa asa copioasa era pacat sa nu continuam starea de relaxare. Somn de voie pana ne trezeste Punkeru ca cica erau niste Bucuresteni plecati de vreo 10 ore pe Pietrosu, se intuneca si nu se vad nicaieri pe creasta.
Ataaaaaaaat … Nino nino nino … am avut un timp de reactie de invidiat in cadrul echipelor Baywatch (treziti din pat, cu chiu cu vai in vreo 20-25 de minute am plecat pe creasta dupa ei). Mergem vreo 20 de min, dupa care apar timid prin ceata 2 siluete. Clara treaba de acu ne intoarcem. Vremea se inrautatea, ceata era din ce in ce mai densa, si incepea sa ninga.
Un cocosi doi cocosi, sau femininul: o cocoase doua cocoase. Astea au fost primele cuvinte rostite cand i-am gasit. Baietii echipati, nimic de zis, dar nu aveam de unde sti. Pacat ca Shel mic isi dorea un interviu pe la realitatea sau ceva, dar nu i-a iesit de data asta.
Mai spre seara, poker pana pe la 3 dimineata cu Moca si Istoricul.
Ziua 3 (luni)
L’istorique coboara destul de devreme, trebuie sa ajunga la Iashingtown, noi iar ne desteptam pe la ora 11, mai auzim un “Meri la tzaaaaaap!”, bem o cafea si ziua incepe destul de timid.
Punkistul era deja chinuit de durerea de masea, si nu mai avea stare sa stea in cabana, astfel incat se duce sa se dea cu placa, noi restu muritorilor, bem o cafea, jucam o carte, iar Stelica face imprudenta de a a confectiona o afinata. Ataaaaat. Supapa era deja dilatata la 2 tzoli jumate, am tot jucat carti pana am terminat tot siropul de afine si de capsuni pe care il avea Stelica, dupa care, ca niste oameni deosebit de prudenti, mergem la ski.
Moca face prima tura a lui pe hrapelnita de pe retitis, fapt datorat in proportie de peste 50% continutului scazut de sange din alcool. Paul face 3 viraje cu big-foot-urile dupa care raneste cu botul in zapada jumatate de panta, eu am o tentativa de jump de pe cornisa, rezultatul nu a fost cel mai reusit: in cap si au umarul. Injur, ma intorc si mai sar o data, de data asta era ok, ajung la paul, si il vad intins cu capul la vale, il intreb daca e bine, iar betivu cu o ultima sfortare ridica mana, arata ca ii ok si mai aluneca vreo 10 m cu capul la vale.
Urcam, transpiram jumatate din alcoolul din noi, stam putin la creasta, si eu ma hotarasc cu punkeru sa mai dam o tura in vale doar noi doi.
Iar jump pe cornisa, si o tura impecabila, deja betia sarise, dar mai era suficient alcool in mine incat sa dispara morcovul prezent cu o zi inainte.
Soarele deja apunea pe dupa Pietrosu, si noi inca urcam inspre cabana. Ajungem intr-un final, ne schimbam si luam somn.
Ne trezim dupa cateva ore, mai dam o carte, mai bem un vin si iar somn pana dimineata.
Ziua 4 (marti)
Ne trezim cu capul puzzle, si stabilim planul comun. Initial vroiam sa stam pana miercuri, dar Punkistu nu se simte deloc bine si luam decizia de a cobora in acea zi.
Ii dam vestea lui Stelica (tata), care nu era prea fericit, pt ca ramanea singur, dam ceva telefoane, sa vedem cine ne poate recupera. Intr-un final vorbim cu Petrea si ne zice ca vine dupa noi dar mai spre seara si ca ne mai auzim la un telefon inainte sa coboram noi.
Linistiti, am mai dat o carte, am mai baut un ceai si pe la ora 4, satui de atata asteptare ne echipam si plecam, deoarece punkeru nu mai rezista in cabana, facuse o cadere de calciu si se simtea deosebit de rau.
Plecam orbeste la vale, uni pe skiuri, altii pe placi, altu cu bigFoot-uri, si prietena lui “altu” la bocanc.
Zapada era “de toata merda” se topise si se inmuiase violent, rucsacul destul de greu din spate nu facea decat sa ne dezechilibreze astfel incat coboram toti ca niste ciubote rusesti.
Dar noi eram veseli, vremea era buna, muzica canta in player, pana intr-un moment in care observam ca nu toata lumea era asa de happy.
Nu pot sa trec peste acest moment amuzant acum, in care prietena lui Shel mic face o mica criza, de suparare, de oboseala, de frustrare pt ca se scufunda.
“Nici sa nu iti mai treaca prin cap sa iti imagininezi sa ma mai aduci vreodata pe munte”.
Se calmeaza, mai coboram vreo 500 de metri, iar se scufunda, tipa cat o tin plamanii si iar replica: “Imi sar si bocancii din picioare” la care paul simuland un calm de nederanjat raspunde: “Pai leaga-ti sireturile, draga”.
Razand am plecat la vale, si i-am asteptat in exploatare, unde punkistu si portbagajele erau deja ajunsi.
Ne schimbam si plecam usor pe jos pe drumul de 12 km care leaga Exploatarea miniera de prima localitate din cale : Gura Haitii.
Noi tot speram sa fim intampinati de masina de la salvamont care sa ne recupereze.
Vorbim cu Petrea la telefon si ne da vestea ca dupa 8-9 vine dupa 9(sau cel putin asa am inteles eu, pt ca paul nu auzise nimic legat de o ora, ci doar “diseara vin dupa voi”). era ora 5:30. “Not funny”.
Mergem vreo 4-5 km pe drum, ca roboteii, pana cand ajungem la bariera pusa de baietii cu ecologizarea.
Ramanem acolo sa ne odihnim, cersim(cumparam) niste tigari si asteptam masina care trebuia sa vina dupa noi.
Stam cat stam, dar rabdarea noastra incepea sa dispara. Pe la ora 8 punkeru gaseste pe marginea drumului un pachet de tigari, cu vreo 10 tigari in el. Orgaaaaasm.
Nu dupa mult timp, inginerul de la bariera, ne inghesuie in jeep-ul lui (majoritatea stateam in bena in spate si ne-am aerisit de numa / Lui paul ii curgeau pe fata 3 lucruri in acelasi timp: lacrimi, muci, si saliva – suna scarbos, da la frigu si viteza care erau, il intelegem) si ne-a lasat la prima crasma din Gura haitii.
Deja se intunecase. Punem niste bete intr-un copac, agat frontala pusa pe semnal intermitent, ca daca vine masina dupa noi, sa vada unde suntem si ne infingem in crasma, unde servim o Sfanta Bere, care aluneca direct in bocanci.
Intr-un final ajunge si Petrea si ne lasa pe toti la casele noastre.
Cam asta a fost jurnalul turei de pasti 2009 in calimani.
Hai noroc si ne vedem la urmatoarea!
PS. promit sa revin cu poze si filmulete, cand voi face rost de ele.
Cine se baga la asa ceva?
