You are currently browsing the tag archive for the ‘politics’ tag.
Promit ca asta e ultimul post pe tema electorala.
Azi, in fata la Universitatea Al. Ioan Cuza Iasi, au aparut un nr de autocare, care ofereau studentilor din alte zone ale tarii diferite de Iasi, posibilitatea de a merge gratuit acasa, cu scopul de a vota.
Mi se pare o chestie destul de OK, tinand cont ca studentii de genul asta sunt in numar destul de mare.
Problema este urmatoarea. Cati dintre cei care apeleaza la serviciile gratuite oferite de candidati, chiar isi vor exprima parerea despre viitorii alesi din colegiul electoral in care locuiesc, ajungand la o sectie de votare.
Eu sincer, desi nu mai e cazu sa votez in afara orasului Iasi, as intalni o problema.
Cei care au stat in Iasi sa invete pe la diferitele institutii de invatamant aprofundat, de unde stiu cu cine sa voteze cand ajung acasa, ei fiind absenti din zona acoperita de colegiul la care sunt repartizati pe toata perioada campaniei.
In acest caz sunt doua posibilitati mari si late. Se va profita de aceasta oportunitate pentru a ajunge gratuit acasa, dar nu se va merge la vot. Sau se va vota aiurea, fara a stii exact de ce votezi acea persoana.
Cred ca e destul de grav si cred ca acest fenomen subliniaza ideea de indiferenta generala a tinerilor fata de sistemul ce ii conduce.
Stam in casa ametiti si mahmuri dupa enventualul chef de cu o seara inainte, usor compromis de legea cu inchiderea barurilor la ora 22 in seara premergatoare votului, sau ca si pana acum ne miscam fundu catre locurile care pentru o zi au o importanta mare pentru ei si in acelasi timp pentru noi?
Eu nu stiu ce voi face.
Probabil, chestia cu votu va depinde de starea mea de spirit, de gradul de lene pe care il voi avea, de lucrurile pe care le voi avea de facut … etc.
Privind de pe alta planeta, eventual de pe una cu un sistem politic functional 100%, acei omuleti verzi vor spune: “Grav frate! Cum vrei sa mearga in tara asta daca tie ti se rupe cricu de tot, la altu la fel, samd.” Problema ar fi si doza de scarba pe care am dobandit-o in perioada desfasurarii campaniei electorale.
- M-am saturat de bannere cu politicieni umflati, plini de sictir, care pentru o fractiune de secunda in care a fost realizata fotografia pt afis, au incercat sa degajeze un sentiment protector fata de de cei din jur si bulshit-uri de astea.
- M-am saturat de discutii pe teme politice, atat timp cat e clar ca nimic din cele discutate nu se va materializa
- M-am saturat de caravane pe strazi, cu oameni care vin si striga numele unui partid politic, pt simplu fapt ca a venit iarna si domnu candidat s-a gandit sa le dea o geaca mai groase pe care ei oricum nu si-o puteau permite.
- M-am saturat de masini colorate care fac propaganda ca pre vremuri apuse de mult si care ma fac sa ma astept in orice moment sa vad ca apare de dupa colt unu mic urat si cu mustata scurta care sa semene cu Hitler si sa justifice propaganda asta de rahat.
- M-am saturat sa fim considerati niste primate, coborate din copac si aruncate intr-un bloc cu 10 etaje cu iz de gradina zoologica. Cine ii face pe ei paznici?
Si lista de “M-am saturat …” poate continua mult si bine pe tema abordata in acest post, dar ma opresc momentat aici.
Totusi, am sa atasez un post realizat de Dorin Boerescu, care mi s-a parut interesant.
Voi ce parere aveti despre tot circul asta si nu in ultimul rand, mergeti la vot?
Zilele trecute am ajuns intamplator pe site-uri detinute de viitorii fosti alesi ai minunatei noatre natiuni.
Ce mi-a atras atentia,desi initial am fost amuzat, a fost faptul ca unii dintre candidati au ajuns in disperarea lor de a pune mana pe un loc caldut in camera deputatilor sau in senat, sa foloseasca spatiul Web 2.0 pt a-si extinde spatiul de campanie.
Astfel un minunat domn candintat al unui minunat partid, a trecut de la afisele pe pereti, pe tramvaie, pe toaletele ecologice, la HI5, flickr, twiter, linkedIN, facebook, iar lista poate continua.
Cu alte cuvinte, traiasca uninominalul.
Ce poate fi mai frumos decat sa iti vezi candidatul plin dragoste,in poze cu sotiia si copilul, in vacanta in nu stiu ce zona exotica, sa observi ca el is dorece pacea in lume si ca ii plac cartofii prajiti … etc.
Ma rog, nu sunt genu care ar sta la o bere ca sa vorbeasca despre politica,iar acest post este influentat mai mult de faptul ca am un oarecare contact cu spatiul web 2.0, ca dezvoltator de aplicatii.
Daca e sa gandim altfel, faptul ca viitorii alesi au contact cu online-ul romanesc, nu poate decat sa sporeasca importanta acestui sector.
Problema e ca persoanele respective percep mai mult sau mai putin gresit modul in care acesta functioneaza.
Adica imi inchipui un post pe twitter al domnul descris mai sus: azi, ora cutare: Caut solutii pt locurile de parcare din Bucuresti; peste o ora: Plecat sa imi caut loc de parcare pt escalade; peste 2 ore: Am rezolvat problema locurilor de parcare (mi-am parcat escalade-ul – pe vreun trotuar eventual)
Si aberatiile pe tema asta pot continua.
Sigur ca persoanele politice ce apeleaza la bloguri si alte metode de a folosi spatiul online pt propaganda, campanie electorala si altele, sunt in numar destul de mare, eu insa mi-am directionat postul spre un singur exemplu, care mi s-a parut mai mult sau mai putin elocvent pt ceea ce am vrut sa zic.
Oricum, ideea de baza e ca va recomand sa va amuzati putin pe tema campanie 2.0:
Watch this
